Copilaria Martinestiului nostru drag – LA TOPIT DE CÂNEPĂ!

În spatele grădinii noastghemre, peste gard, la mătușa Sofița, la fiecare sfârșit de mai, o pădurice de verdeață, deasă ca peria, un mic lan de cânepă, punea stăpânire peste hatul de pământ pregătit de cu primăvară. Din poala plină, bătrâna semăna, aruncând uniform semințele pe care, cu o greblă le îndesa în pământ. Pe la începutul lui august, cânepa, încă verde, era smulsă cu rădăcină cu tot. O ajutam și noi fiindcă, după ce terminam, ne aștepta un ceaun plin cu porumb fiert. Făceam snopi micuți, pe care-i numeam mănuși și-i așezam soldățește, în picioare, la uscat, pe lângă gard. După zece-douăsprezece zile, perioadă în care cânepa se usca în bătaia soarelui, ne prezentam din nou în grădină, ducând cu noi o toporișcă, un scăunel și un tocător. Eu tăiam cotoarele tulpinelor, în timp ce alți tovarăși de clacă adunau mănușile în snopi și-i încingeau cu fire lungi de cânepă verde. Snopii astfel adunați erau urcați în căruță de către vărul Vergelea, fiul tușei Sofița, și duși la gârlă, pentru topit. Locul cel mai bun de topit cânepa era cel cunoscut de toată lumea „La Buzoi”, un mic golfuleț al Râmnicului Sărat, ferit de viituri. Din căruță, aruncam snop după snop, pe care vărul meu îi ancora cu un par și-i înfigea în mâlul din apă. Punea și un semn distinct, să nu se amestece cu snopii altor gospodari. După o săptămână de stat la dospit, poate și mai mult, snopii se dezlegau, se băteau în apă și se aruncau pe mal unde noi îi făceam la loc. Îi aruncam apoi în căruță, îi duceam acasă, îi desfăceam din nou și-i întindeam pe lângă garduri, la uscat. Până aici fusese treaba noastră. De-aici încolo era treaba mătușii, care aduna vecinele din jur, la clacă. Cu racilele în mâini, asemănătoare unor perii de sârmă, melițau mănușile de cânepă uscată, depărtând partea lemnoasă. Se formau caiere, noi le numeam păpușoi, care se băgau în saci de iută. Iarna, la gura sobei, vecinele mătușii, cu furca-n brâu, torceau, la lumina lămpii, până noaptea târziu, munții de cânepă. Vârtelnița nu obosea deloc în acest timp. Ghemele de ață de cânepă se adunau unul după altul. Numai bune pentru urzeală. (Virgil Matei) – https://www.facebook.com/virgil.matei.1

(Din cauza fuduliei noastre de azi, miracolul topirii cânepii a trecut pragul amintirilor…)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s