Poveste de week-end

Nu cred sa existe focsanean sa nu fi auzit de cel mai apropiat petic de padure numit generic …Crang. De fapt este Crangul Petresti, situat langa comuna cu acelasi nume, la circa 3 km NNE de Focsani. Este de fapt o zona impadurita de circa 130 km patrati, taiata de la vest la est de o sosea care uneste prima localitate de o alta sosea ce duce la comuna Vanatori precum si la vestita de alta data Plaja Putna. Sincer, Focsani-ul este un oras urat, printre multe altele din tara, care ofera putine lucruri de vazut si care pe deasupra mai este si resedinta de judet. Aici practic nu se poate spune ca se poate face turism, dar in Vrancea sunt si alte zone care merita vazute, putine la numar ce-i drept. In schimb, in judet, suprafata de padure este mare, asa ca amatorii de drumetii nu se pot plange. Pentru ca omului ii place la iarba verde, la Crang ar fi cea mai la indemana solutie pentru cei din Focsani. Padurea inca se tine bine si este dominata de stejar (Quercus robur), o specie des raspandita in acesta parte a Europei, dar sunt multe alte specii care imbogatesc flora. Cu multi ani in urma incepuse chiar un program de imbogatire si extindere a acesteia cu specii de pin pitic in partea nordica. Plantele sunt dese, padurea mentinandu-se prin propriile sale forte, din partea oamenilor nefiind niciun interes. Cum va spuneam, in Crangul Petresti, pe vremuri, foarte multi focsaneni evadau din nesuferitul oras in zilele de sarbatoare. Duminicile gaseai cu greu un loc pe iarba, mai ales in zona centrala. Pe vremea aceea era chiar ruta de autobuz cu plecare din gara ducea direct in Inima padurii si chiar una cu prelungire pana la Plaja la Vanatori. Va mai amintiti? Multi dintre noi mergeam la Crang asa, ducand ca bagaj de mana toate cele trebuincioase picnic-ului. Poate va amintiti si de trenuletele formate din IMS-uri, tractand cate 3 remorci cu pasageri. In centru era amenajat un frumos rond cu flori, iar peisajul era completat de rusticul complex „Caprioara” – cuibusor de nebunii pentru unii, locul unde gaseai mereu ceva de baut si de mancat, fiind totodata si scena unde evoluau ansamblurile muzicale ale vremii in zilele de sarbatoare. Un fel de picnic general cu aer de destindere si voie buna, completat de mireasma mititeilor pe gratar, tarabe ambulante cu bere, floricele si ciubucuri de zahar…  Iar padurea, saraca, accepta destule…De acest loc, pe unii dintre noi, ne leaga amintiri frumoase. Mi-aduc aminte cu placere de acele iesiri duminicale cu familia, rudele, prietenenii. Chiar ma bucuram sa stau pe banca in mijlocul linistii padurii … Am fost si anul asta dar n-am mai simtit mare lucru, decat nostalgia vremurilor trecute si, poate, cea a adolescentei. Asta pentru ca, incet – incet zona a devenit din ce in ce mai putin vizitata, pierzandu-si pana aproape de zero interesul.  Ar fi greu de spus de ce, probabil pentru ca intre timp lumea s-a emancipat, in masura in care buzunarele altora e ca o poarta spre destinatii indepartate. Multi nici macar nu mai concep sa stea pe patura la iarba verde, preferand sa puna milioane la benzina si sa fuga pentru cateva ore in alte parti mai frumoase, mai atragatoare. Altii nici macar nu mai suporta sa ramana in tara pentru o zi libera. Cert e ca zona a fost incet abandonata si azi nu mai figureaza pe lista de loc de recreere a nimanui. Poate doar pe acea a nostalgicilor care vor sa resimta putin din farmecul si caldura linistii de odinioara. Si pentru a nu „pleca” cu mana goala din Crang, o vizita la Muzeul Satului a ramas singura optiune. Cunoscuta drept Rezervatia de arhitectura si tehnica populara vranceana din Crangul Petresti, locatia se constituie ca parte componenta a Muzeului Vrancei. Sectia a fost deschisa publicului in anul 1977, aparand ca o necesitate culturala de mare importanta pentru pastrarea si punerea in valoare a patrimoniului etnografic al Vrancei. Prin structura sa, sectia a fost gandita ca un sat din Vrancea cu tot tipicul sau, in cuprins regasindu-se 73 de constructii autentice grupate in 32 de complexe cu peste 6000 de obiecte diferite. Muzeul, structurat pe doua mari sectoare: al instalatiilor tehnice taranesti si al gospodariilor si constructiilor de interes public, e ca o pledoarie pentru cunoasterea, pastrarea si transmiterea a tot ceea ce au creat valoros inaintasii nostri generatiilor viitoare. Cu alte cuvinte, pe repede-nainte: ceva, totusi, a mai ramas din vremurile de odinioara. (Lia Dumitru)
foto: Dan Tribu 
muzeu.crang.files2
 Aspect din interiorul „Muzeului Satului” – Crangul Petresti, Vrancea
   .
muzeu-crang-files1
Interior casa taraneasca – Muzeul Satului – Crangul Petresti, Vrancea
crang.petresti1.files
Fostul Complex turistic Caprioara, azi o ruina demna de filme post apocaliptice -I –
caprioara.crang2.files
Fostul Complex turistic Caprioara ,azi o ruina demna de filme post apocaliptice – II –
Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s