20 de ani de la moartea ultimului Senior al Romaniei – „”Saraca tara asta, Doamne, oare prin ce-o mai trece?”

În 11 noiembrie 1995, unul din fondatorii democraţiei din România părăsea această lume.corneliu coposuCORNELIU COPOSU nu a beneficiat de funeralii naţionale şi nici de onoruri militare, dar sute de mii de oameni veniţi din întreaga ţara au trecut atunci pe la căpătâiul Seniorului spunând: „Iartă-ne!”.Viaţa sa exemplară rămâne un model de moralitate, iar liniile politice formulate de ultimul mare lider ţărănist constituie fundamentul politic al României euroatlantice.Seniorul rezistase timp de 17 ani umilinţelor şi torturilor din închisorile comuniste şi apoi încă 25 de ani, presiunilor Securităţii. În 8 ianuarie 1990, Corneliu Coposu devenea preşedintele Partidul Naţional Creştin-Democrat, primul partid înfiinţat în România postdecembristă şi continuatorul PNŢ, partidul istoric desfiinţat de comunişti. Coposu îşi ţinuse promisiunea făcută în închisoare lui Iuliu Maniu de a nu lăsa partidul să moară. Într-o Românie abia ieşită din comunism, intrarea în viaţa publică a foştilor deţinuţi politici a fost un adevărat şoc, la fel şi discursul politic al lui Coposu, total diferit de cel al activiştilor de partid. Pentru Coposu era obligatorie garantarea proprietăţii, în timp ce Constituţia adoptată în 1991 stipula doar protejarea proprietăţii, iar preşedintele de atunci al ţării, Ion Iliescu, socotea că proprietatea este un moft… Petre Tuţea l-a considerat pe Coposu „ultimul senior al României”, dar presa vremii îl numea duşman al poporului, străin, burghez, moşier sau titra: Coposu s-a înţeles cu ungurii să vândă Ardealul, Coposu – amantul Doinei Cornea, Corneliu Vadim Tudor îl avea în vizor permanent şi îl batjocorea  în revista România Mare. Senatorul-poet Adrian Păunescu îi acuza că a fost informator al Securităţii, iar preşedintele de atunci Ion Iliescu îl soma „nu ne mai puneţi, domne, sula-n coastă!“. La toate acestea, cu calmul său de ardelean, Seniorul spunea: „In momentul când ai trecut prin ce am trecut eu în închisoare, toate mi se par mărunţişuri şi neimportante…. Niciodată nu mi-am pierdut încrederea în oameni.”

cititi intregul material aici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s